La Apahida, lîngă Cluj, au fost găsite în sec 19 şi 20 mai multe bijuterii. Cele mai interesante au fost găsite în sec 19 într-un mormînt.
Desenul reprezintă concepţia unor cercetători despre acest înscris. Ei au afirmat că literele ar fi latine. În acelaşi mormînt s-au găsit şi alte inele, pe care se văd litere greceşti clare.Unele litere sînt scrise evident în ligatură. Pe inelul cu şapte litere nu e nici o ligatură. Inelul a fost manipulat. Partea din dreapata a literei M este modificată. Materialul a fost împins spre interior ca să fie astfel creată litera A. La piciorul din dreapta a lui M lipseşte exact acea bucată ce a fost împinsă în interior. Eu cred că ar trebui cercetat inelul într-un laborator de prestigiu din Occident care să confirme dacă au fost făcute astfel de modificări şi să confirme că inelul e tocit la litera K, literă care ar fi fost chipurile un R latin. Nu mi se pare normal ca în acelaşi mormînt să fie găsite obiecte de acelaşi fel scrise cu două feluri de litere, latine şi greceşti. Părerea mea e că istoricii austrieci din sec 19 au manipulat acest inel. Au afirmat că este înscris pe inel numele persoanei care l-a purtat, în acest caz OMAHARUS şi că acesta ar fi fost un rege gepid, iar gepizii o populaţie germanică. Un rege german înseamnă un regat german, iar un regat german înseamnă numeroşi supuşi germani. Astfel apare ca normală apartenenţa Ardealului la Austria. Germanii şi austriecii au găsit numeroşi germanici prin Ardeal, Moldova, Crimea, Polonia etc într-o vreme în care teritoriile de la Răsărit de Elba nu erau populate cu germani. Ei au făcut hărţi cu regatul lui OMAHARUS din Ardeal, care ar fi fost plin de gepizi germanici. Pe inel însă scrie OMIELCUŞ, cuvînt derivat din OMILIE, iar acesta din urmă există şi azi în romînă şi înseamnă PREDICĂ, deci OMIELCUŞ înseamnă predicator. Inventarul mormîntului arată că avem de a face cu un personaj ce a aparţinut Bisericii, nu cu un rege, voievod...În mormînt au fost găsită o fibulă în formă de cruce avînd pe ea zvastici. Aceste zvastici au mai fost găsite pe teritoriul Romaniei, dar nici una pe teritoriul Germaniei.
Interesant este pahrul din sticlă groasă decorat cu plăcuţe de aur. A avut înălţimea de 16,70 cm, diametrul la bază de 3,8cm, iar diametrul la buză de 12cm. Cred că ar fi încăput în el aproximativ un litru de lichid. Ca să stea drept paharul are nevoie de un suport, cea ce înseamnă că el a fost făcut aşa intenţionat pt ca nimeni să nu îl poată lăsa jos. Părerea mea este că a fost un pahar de împărtăşanie. El era umplut cu vin şi trecut din mînă în mînă pînă cînd se golea şi era din nou umplut. Foto3
Un pahar asemănător precum şi un suport pentru acest tip de pahar putem vedea în Tezaurul de la Pietroasele. Patera din acest tezaur are o statuetă reprezentînd cel mai probabil pe Maica Domnului, care ţine cu ambele mîini un astfel de pahar. (Foto4)
Foto4
Cred că suportul pt acest tip de pahar este acesta (Foto5) din Tezaurul de la Pietroasele.
Ambele tezaure sînt cam din aceaşi perioadă.Ambele au fost atribuite unor germanici deşi nimeni pînă acum nu a putut proba germanici aflaţi în sec 4-5 pe teritoriul de azi al Romaniei.